Lacrimi ramase

luni, 10 octombrie 2011

Schimbari?

Am plecat din nou, pe un drum pe care aparent imi va fi mai bine. Nu stiu unde o sa ajung, sau cat va dura drumul ce trebuie parcurs, dar mi s-a promis ca acolo voi uita de cele intamplate in trecut, mi s-a promis ca acolo voi gasi persoane care imi vor intelege viata si ma vor ajuta sa trec peste si sa zambesc din nou. Alaturi de ei o sa incep o noua viata, foarte diferita de cea pe care o las in urma.
Un loc nou, in care nu exista amintiri, lacrimi sau durere; locul in care inimile tulburate se linistesc si sufletele zdrobite isi gasesc linistea.
Oh, cat imi doresc sa treaca timpul mai repede, sa ajung cat mai curand la locul promis, in care nu mai este nevoie sa ma machiez pentru a acoperi cearcanele de le noptile nedormite, ele nu vor mai exista, sau sa afisez mereu acelasi zambet fals pentru a nu fi intrebata de ce sunt trista. Insa timpul nu trece, el ramane, la fel ca si gandurile, doar noi trecem prin timp, iar daca trece, o face in defavoarea noastra.
Cu toate ca mi-am dorit enorm sa dau timpul inapoi, acum as vrea sa il fac sa treaca mai repede.
Aceasta hotarare de a pleca, de a lasa definitiv trecutul in urma nu am luat-o nu numai pentru binele meu, ci mai ales pentru binele "LUI". Nu mai puteam trai asa, iar in momentul de fata, aceasta schimbare era necesara, dar trebuia sa ma horatasc sa i-au aceasta decizie de a pleca din nou, decizie pe care nu am voie sa o regret.



Trebuie sa las trecutul in urma, sa il uit, si sa imi urmez viitorul, cu orice imi rezerva acesta.