Lacrimi ramase

luni, 30 ianuarie 2012

Drumul spre fericire

Unde este acea copila cu parul lung si negru, care avea acei ochi limpezi precum cristalul si un suflet limpede ca apa? Ce s-a intamplat cu ea?
Ce sa se intample? Ce se intampla cu toata lumea din ziua de azi, a ramas dezamagita de toti si de toate si a decis sa plece.
Unde?
Nimeni nu stie si nimeni nu va afla vreodata. Chiar daca vor intalni o fata care o sa ii semene, pot fi siguri ca nu va fi ea.
De ce?
Pentru ca acea fata nu mai exista. A ramas doar sufletul ei pur intr-o cutie de argint fermecata a carei cheie este pe fundul oceanului. Rautatea din lume i-a facut asta.
Cum?
Cu rautatea lor. Ea, o copila care nu stia ca exista rautate si suferinta, a decis sa aiba un suflet curat si bun pana la sfarsit. Insa nimeni nu a fost de acord cu decizia ei si si-au batut joc de ea.
Si ea ce a facut?
Nu a vrut sa asculte de nimeni. Vazand ca toti sunt impotriva ei, dezamagita fiind, a incercat sa fuga. Vazand ca nu poate, si-a inchis sufletul intr-o cutie de argint fermecata ca sa nu i-l fure careva, a aruncat cheia si a plecat, iar acum este fericita.
De ce e fericita?
Pentru ca isi stie sufletul in siguranta si acesta e motivul calatoriei ei. A plecat ca sa poata sa ramana aceeasi copila inocenta din totdeauna.
Daca vrei, daca ai ambitie, si tu poti sa reusesti sa fii fericit si sa ai un suflet curat, fara sa iti pese de parerile celor din jur. Dar trebuie sa fii suficient de puternic sa duci aceasta lupta pana la capat. Nu multi reusesc, insa cei care o fac, nu vor putea fi doborati niciodata si sunt niste persoane demne de respect. Totul depinde doar de caracterul tau.



        Ai incredere si o sa ti se indeplineasca toate dorintele!
Doar ai incredere...

Sentimente demult uitate

Mi-e dor de tine mai mult ca oricand...
Ma asteapta inca o zi in care am sa plang.
In momentul de fata atat de mult imi lipsesti,
Si doar cu iubirea ta poti sa ma linistesti.

Te vad mai diferit, te simt mai rece,
Dar ma retrag incet, gandindu-ma ca trece.
Imi plec capul cu sufletu-mi de copila,
Cu ochii in lacrimi, zadarnic astept mila.

In ochii mei vezi durerile de-o viata,
Si doar clipind, apar lacrimi calde pe fata;
Am nevoie de tine ca sa simt ca traiesc,
Eu, fara ochii tai blanzi, nu pot sa zambesc.

Ai fost un inger ce Dumnezeu mi-a dat,
Dar mi-am dat seama ca m-am inselat;
Cazandu-ti in brate a fost destinul meu,
Si crunta-mi moarte a fost pe pieptul tau!


Cerul meu s-a innecat,
In clipa cand tu ai plecat!