Lacrimi ramase

luni, 4 iulie 2011

O zi pierduta...

Asa de tare ma urasti incat sa imi povestesti aventurile tale amoroase? Esti un imbecil!
Sunt sigura ca intr-o zi te vei intoarce la mine, dar tine minte ca de azi nu mai sunt aici pentru tine... Considera-ma moarta, sau ca nu exist, ca nu m-ai cunoscut niciodata caci eu nici nu pot sa ma mai uit in ochii tai! Nu inteleg cum poti fi asa cu mine, stiind ce simt eu pentru tine?!
Imi doresc foarte mult sa plec undeva departe de locul acesta infect, departe de tine si de tot ce mi-ar putea aminti de trecut, si cu prima ocazie o sa o fac...
In mainile tale eram un trandafir superb, dar nu ai vrut sau nu ai reusit sa ai grija de el, asa ai reusit sa il faci sa se ofileasca si sa ramana fara nici macar o petala... La fel ca trandafirul ce mi l-ai daruit candva, dar eu inca il pastrez pentru ca imi aduce aminte de tine, de adevaratul tu pe care l-am iubit!
Inocenta mea s-a stins rapid, dar extrem de dureros incat parca nu a existat niciodata, insa a lasat multe rani care se vor vindeca extrem de greu... sau poate niciodata.


                                                     Astazi s-a stins o parte din mine...

Un comentariu:

  1. La urma urmei,CE E FERICIREA?Dragostea se spune dar nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea.Dimpotriva,nu e decat neliniste,un camp de lupta,nopti nedormite,cand ne intrebam daca e bine ce facem.
    "Adevarata dragoste e plamadita din extaz si agonie!"

    RăspundețiȘtergere