Odihniti-va in pace!

Maine se implinesc 3 ani de la moartea parintilor mei, si o simt de parca s-ar fi intamplat ieri, ma simt la fel de vinovata ca atunci...
Ma doare enorm ca am fost invinuita de moartea lor, dar pana si eu simt asta, si cred ca v-oi trai cu sentimentul acesta de vinovatie pentru totdeauna.
Imi pare rau ca nu am fost acolo cand au murit si cand i-au ingropat, cand am ajuns nici macar nu stiam ce se intamplase, dar nu am nici o vina, e adevarat ca am preferat sa plec cu El, dar ei au fost cei care mi-au cerut sa fac asta si mi-au spus ca nu mai sunt fiica lor, ca nu vor sa mai stie nimic de mine vreodata, ce puteam face, mi-am facut bagajul si am plecat.
Nu caut scuze, nici nu incerc sa justific ceva, dar habar nu am ce as mai putea face sa nu ma mai simt asa vinovata. Stiu ca poate nu am dreptul nici macar sa imi cer iertare, dar nu exista zi in care sa nu ma rog Lui Dumnezeu sa ma ierte si sa faca o minune sa am din nou parintii langa mine, dar stiu ca nu se mai poate face nimic. Mi-ai da jumatate din viata sa ii mai am macar o zi langa mine, au ramas prea multe lucruri nespuse, neclarificate, si as vrea sa le clarificam.
Si acum, dupa atata timp, inca mai am cosmaruri, ii visez spunandu-mi ca ma urasc si ca sunt o fiica rea care face mereu alegeri gresite, si ma trezesc mereu plangand, iar in urmatoarea zi trebuie sa imi pun o tona de machiaj pe fata ca sa nu isi dea seama colegii de cearcanele pe care le am dupa noptile nedormite.
Am sa traiesc cu aceste triste amintiri o viata intreaga, si e trist si dureros faptul ca nu voi scapa de aceasta durere niciodata!

                         Dragii mei parinti,                         

va rog iertati-ma ca nu mai sunt de mult timp fetita voastra jucausa si mereu zambitoare, stiu ca nimic nu mai poate fi cum a fost...

Mi-e dor de voi, va rog, de acolo de unde sunteti, sa aveti grija de mine si sa ma iertati pentru tot!

 Odihniti-va in pace!